Remediu impotriva plictiselii.

Ma trezesc azi dimineata , cu un zambet tamp si idiot pe fata, cu o agilitate specifica unui elefant constipat, cu o senzatie acuta de plictisela, stiind ca voi purcede spre scoala ,fiind una din zilele specifice ,pline de plictiseala. In autobuz , aceiasi senzatie de sardina, in fine, dupa un drum plin de "peripetii si aventuri inimaginabil de grele" am ajuns,intr-un final la scoala. Ora de mate a trecut , nesperat de repede. In pauza am primit niste martiosare, insa ce urma sa vina nu era preconizat de nimic. ORA DE FRANCEZA, plictisela atinge cote paroxiste, omul ala oare chiar nu isi da seama , dupa atata timp, ca noi practic ne plictisim la ora lui ,intr-un hal in care nici lenevitul sau Dan Diaconescu nu o face , cumplit. Imi aranjez culcusul: DULAPUL de langa perete,suficient de incapator pentru a acomoda 2 persoane impreuna cu bagaje, carti de joc,telefoane si mancare.Unde mai zic ca are si usi culisante. Un vis. Zis si facut. Impreuna cu al meu coleg de banca, intram in dulap fix cand soneria de intrare la ora si-a facut simtita prezenta. Capo di tutti capi intra in clasa, oferind specificul Bonjour.Se aseaza pe scaun si isi incepe discursul ce avea sa tina pret de 50 de minute. Intre timp scoteam "teasta" la aer, sa observ miscarile de trupe. Totul era de o armonie covarsitoare. Dupa un timp, in care numai ideea de a sta la ora ascunsi intr-un dulap, incepe sa devina hilara iar diferitele miscari ale dulapului nu faceau decat sa amuze colegii si mai tare, starea de "doua puncte ,bara dreapta=:|" a profului ramane neschimbata. Dupa un festin copios, somnul m-a inhatat pentru 10 minute. Colegii ne trimiteau sms-uri de gen: " Ba sunteti nebuni, sa nu va prinda profu' " , "Ce draci sunteti!", "Ce faceti in dulap?? " , "Mai aveti aer", "Vezi ca ala are probleme cu DIstriGazu' ", "Ba se aude". Nici nu ne dam seama , ca ora a si trecut. Iesim din dulap , parca am fi fost niste eroi abia intorsi de la razboi, si incepem sa povestim ceea ce realizasem. Colac peste pupaza, profu' nici ca si-a dat seama ca lipsim de la ora, la cat de concentrt era spre a-si realiza munca . O clipa nu am simtit senzatia aia de claustrofobie, sau de teama, chiar daca ne prindea , ma durea fix in 14, fiindca monotonia si plictisela ma "ucid" interior.

PS: La multi ani Ancuta Dochia pentru cei 18 ani impliniti, sa ai parte de tot ceea ce iti doresti.


Hai ciao, BigSmith.